Despărțirea nu e o tragedie. Tragedia e atunci când insiști să stai într-o relație în care nu ești fericităNoi, oamenii, tindem să ne atașăm de cei de alături.
Noi, oamenii, tindem să ne atașăm de cei de alături.
Fie că sunt prieteni, amici, iubiți. Oferim ce avem mai bun. Renunțăm și la unele visuri proprii, doar ca cei pe care îi iubim să fie mulțumiți, fericiți și împliniți. Încercăm să fim buni pentru ceilalți, dar mai puțin pentru noi.
Astfel, ne creăm iluzii.
Le lăsăm să ia putere asupra noastră și suntem încrezuți că niciodată cei pe care îi iubim nu ne vor lăsa. Dar oamenii nu rămân mereu aceiași. Oamenii evoluează. Oamenii își schimbă părerile și alegerile. Oamenii mai mint, se mai pierd printre propriile gânduri. Oamenii se pot îndrăgosti din nou. Oamenii pot pleca fără să dea explicații.
Și, nu e o tragedie.
Despărțirile sunt dureroase, pe alocuri al dracului de dureroase. Dar nu sunt sfârșitul. De multe ori despărțirile oferă șansa unui nou început. Un început care îți va oferi noi oportunități, oameni care te vor ajuta să te descoperi și să evoluezi. De asemenea, despărțirile sunt experiențe și lecții de viață. Da, nimic nu este întâmplător, toate au un rost.
A pune punctul unei relații este greu.
Da, nu e ușor de a șterge trecutul și amintirile. Însă, e grav când insiști să stai într-o relație consumată. O relație în care te face să te simți în plus. O relație care te secătuiește și te transformă într-o umbră. Știu că ai mai auzit această frază, poate ai citit-o și în cărțile motivaționale, însă vreau să-ți reamintesc că: Cel mai important om din această lume ești chiar tu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu